Cine suntem?

 

Suntem entitati spirituale, dezvoltate in jurul unor constiinte de sine, alcatuite din informatii (in primul rand vizuale) memorate, ce formeaza experienta acumulata si aflata in continua crestere pe intreaga existenta, alaturi de functii de analiza rationala a acestora.

Constiinta de sine nu este transmisa genetic, ci se dobandeste prin instruire/invatare de la generatiile anterioare.
In trecut, constiinta de sine a aparut prin procese de auto-educare/auto-instruire, ce au durat mai multe zeci de mii de ani, care s-au declansat prin inceperea memorarii observatiilor preponderent vizuale, in paralel cu evolutia creierului redimensionat si restructurat pentru a putea primi si procesa informatii venite pe calea luminii.

Noi, mintile umane rationale si constiente de sine, suntem un “implant spiritual”, dobandit strict prin invatarea / instruirea parintilor nostri, a scolii, si a intregului sistem educativ, si care ne ducem existenta in corpul si in paralel cu cea a trupului animal gazda, trup in esenta identic genetic cu ale altor animale.

In decursul zecilor de mii de ani de evolutie a spiritului, Omul de Cromagnon, stramosul nostru, desenand propria imagine alaturi de cele ale vanatului si a instrumentelor de vanatoare, a inceput sa-si imagineze, sa comunice, sa planifice, sa perfectioneze, sa creeze, si astfel sa-si inceapa drumul evolutiei spirituale spre omul modern.
Intreaga societate a omului este construita pe baza unor percepte, norme, reguli si legi, toate acestea fiind definite prin cuvinte, respectiv prin simboluri abstracte ale imaginilor vizuale.
Suntem ganduri ce ‘graviteaza’ in jurul constiintei de sine, ganduri construite din idei, ce se bazeaza pe experienta acumulata, formata in special din imagini. Suntem adevarate fiinte ale luminii.
Toate sentimentele si resentimentele pe care le simtim, sunt forme ale sentimentelor si resentimentelor pe care le simt si animalele asemenea noua, insa simtite amplificat si rafinat, intrucat sunt filtrate prin constiinta de sine.

Avem frica si avem curaj, avem dragoste si avem ura, avem tristete si avem bucurie, avem placerea gustului, avem dragoste fata de familie si grija pentru urmasi, la fel ca si animalele, doar ca noi realizam aceste trairi si putem sa ni le producem dupa dorinta.

In schimb, noi oamenii si doar noi, avem simtul esteticului, creativitatea imaginativa, si mai avem notiunea spatiului.
Inca, spre deosebire de restul vietuitoarelor, mai avem un dar: percepem timpul si curgerea lui. Timpul, “substata abstracta” ce masoara spatiile dintre imaginile amintirilor noastre in timp ce privim spre trecut, si totodata umple spatiile dintre imaginile viselor noastre indreptate spre viitor.

Si, in final, noi oamenii si doar noi, mai avem credinta intr-un ceva supranatural, care ne asteapta de o eternitate sa-l descoperim, pentru a ne putea astfel elibera de falsa credinta ca am fi fiinte de origine animala, si astfel de a incepe sa traim existenta care ne-a fost destinata.

Dar pentru aceasta va trebui sa descoperim raspunsul la urmatoarea noastra intrebare existentiala:
"De unde venim"?